- tãbâltóc
- s. n., pl. tãbâltoáce
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
tãbâltóc
Look at other dictionaries:
tăbâltoc — TĂBÂLTÓC, tăbâltoace, s. n. (reg.) Săculeţ. – Comp. ucr. tobolec. Trimis de pan111, 08.06.2004. Sursa: DLRM TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s.n., (2) tăbâltoci, s.m. 1. s.n. (reg.) Săculeţ. 2 … Dicționar Român
tăbultoc — TĂBULTÓC s. m. Om scund şi îndesat. – v. tăbâltoc. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂBULTÓC s.m. v. tăbâltoc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
săculeţ — SĂCULÉŢ, săculeţe, s.n. Diminutiv al lui sac; săculeţ, săcuşor. ♦ Sedilă2. – Sac + suf. uleţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂCULÉŢ s. 1. săcuşor, (franţuzism) saşeu, (înv. şi reg.) săculteţ, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieţ,… … Dicționar Român
tăbuieţ — TĂBUIÉŢ, tăbuieţe, s. n. Tăbâltoc. – ucr. tobolec . Trimis de pan111, 09.10.2008. Sursa: DLRM TĂBUIÉŢ s. v. faţă, învelitoare, săculeţ, săcuşor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime tăbuiéţ2 adj. m. ( … Dicționar Român
